Obiectivul general al proiectului „Istroromâna și istroromânii. Moștenire și patrimoniu” este să ofere o descriere a istroromânei (IR), o varietatea romanică pe cale de dispariție, vorbită în Croația și în diaspora, precum și a populației care vorbește această varietate, cu accent pe următoarele aspecte: lingvistică, sociolingvistică, psiholingvistică, limbi în contact și multiculturalism. Pornind de la datele culese de liderul de proiect în iunie-iulie 2016 în Žejane și Šušnjevica (Croația), unde actualmente trăiesc și vorbesc istroromâna mai puțin de o sută de persoane, precum și de la vorbitorii din diaspora (SUA), obiectivul principal al acestui proiect este să ofere o privire mai detaliată asupra vocabularului istroromân (dat fiind contactul cu croata și engleza) și asupra morfosintaxei (inclusiv structura propozițională), aducând laolaltă și evidențiind elemente de sociolingvistică, psiholingvistică, contact lingvistic și viața într-un mediu multicultural și multilingvistic. Alegerea cuvintelor „moștenire”și „patrimoniu” din subtitlu, aparent sinonime, se justifică pentru a distinge: moștenirea – din perspectivă socio- și psiholingvistică, anume rolul (lingvistic al) istroromânilor în comunitățile în care trăiesc; iar patrimoniul – în sensul dat de Kelleher 2010 (engl. heritage), adică ce vorbesc copiii „nativilor” istroromâni (din Croația) care s-au născut în străinătate sau au plecat la o vârstă foarte fragedă. Mai mult, este știut că istroromâna este pe cale de dispariție (dacă e să analizăm cifrele mereu descrescânde din bibliografie: Weigand 1894, Kovačec 1966, Vrzić 2016, Geană 2017, printre alții), iar părinții nu o mai transmit copiilor.