PN-III-P4-PCE-2021-0042(FinDef)
Cod proiect: PN-III-P4-PCE-2021-0042
Nr. contract: PCE 4 / 2022
Structura complexă a expresiilor definite / The fine structure of definiteness
The main aim of this project, couched in the framework of generative grammar and formal compositional semantics, is theoretical: to gain a better understanding of the syntax and semantics of definite noun phrases. In the past 20 years a novel view of the semantics of definite DPs has emerged, according to which all definite phrases (noun phrases with definite articles or demonstratives, personal and demonstrative pronouns, proper nouns) have in common the iota operator and the variety of forms and interpretations are obtained from combining this element with other pieces of structure, including situation variables and indices. This theory has far-reaching implications which have not all been explored yet. We intend to investigate some of these issues: the interaction between nominal and referential anaphora in pronouns and other DPs without an overt noun, in connection to the structure of personal pronouns and demonstratives, the emergence of the definite article from a demonstrative determiner, definiteness marking in relative superlatives, the issue of the definiteness of free-choice free relatives, as well as some peculiar phenomena of Romanian: double definiteness, differential object marking (DOM) of definite DPs, article drop after prepositions.
Acest proiect urmăreşte aplicarea progreselor recente obţinute în semantica expresiilor definite la o serie de probleme deschise de sintaxă, semantică şi lingvistică istorică. Cercetările vor folosi drept cadru teoretic sintaxa generativă şi semantica formală compoziţională. În ultimele două decenii s-a constituit o concepţie nouă privind semantica expresiilor definite, potrivit căreia toate grupurile definite (grupuri nominale cu articol definit sau cu demonstrative, pronume personale şi definite, numele proprii) au în comun operatorul iota (care ia o proprietate şi întoarce elementul maxim al unei proprietăţi, introducând presupoziţia existenţei acestui element) iar diferitele forme şi interpretări se obţin combinând acest operator cu alte elemente structurale, incluzând variabile de tip situaţie şi indici. Această teorie are implicaţii multiple ce nu au fost în întregime explorate. Dorim să investigăm unele dintre aceste chestiuni: interacţiunea între anafora nominală şi cea referenţială în pronume şi alte grupuri nominale fără nume exprimat, în legătură cu structura pronumelor personale şi a demonstrativelor, geneza articolului definit dintr-un demonstrativ, folosirea articolului definit cu superlativele cu citire relativă, chestiunea caracterului definit al relativelor libere de tip „alegere liberă” (free-choice), precum şi o seamă de fenomene particulare ale românei: construcţia cu dublă definitudine, marcarea diferenţială a obiectului cu definitele, căderea articolului definit după prepoziţii.