LEGE nr. 319 din 8 iulie 2003
privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare
| Textul actului publicat în M.Of. nr. 530/23 iul. 2003 |
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. – (1) Statutul personalului de cercetare-dezvoltare constituie cadrul prin care se promovează formarea continuă, dezvoltarea şi motivarea resurselor umane, pentru asigurarea competenţei şi eticii profesionale în activităţile de cercetare-dezvoltare, a libertăţii demersurilor ştiinţifice şi pentru participarea personalului din domeniu la promovarea şi evaluarea activităţilor ce îi revin.
(2) Resursele umane ale cercetării-dezvoltării cuprind persoanele din sistemul de cercetare-dezvoltare care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea şi competenţa de exercitare deplină a atribuţiilor şi a drepturilor încredinţate şi asumate şi respectă etica şi deontologia profesională.
Art. 2. – Ministerul Educaţiei şi Cercetării*), denumit în continuare autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate cu responsabilităţi directe în calificarea şi certificarea resurselor umane ale activităţii de cercetare-dezvoltare.
Art. 3. – (1) Dispoziţiile prezentului statut se aplică personalului de cercetare-dezvoltare care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare, în cadrul altor structuri organizatorice cu capital de stat, privat sau mixt, al instituţiilor publice, precum şi în cadrul unor forme asociative ori în mod individual.
(2) Prezenta lege reglementează statutul personalului de cercetare-dezvoltare şi stabileşte drepturile şi obligaţiile specifice, precum şi modalităţile de angajare şi promovare.
Art. 4. – Activitatea personalului de cercetare-dezvoltare este de interes naţional şi cuprinde:
a) dezvoltarea cunoştinţelor ştiinţifice;
b) participarea la transferul cunoştinţelor şi tehnologiilor în toate domeniile vieţii economice şi sociale;
c) participarea la valorificarea eficientă a rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare, pentru dezvoltarea durabilă a societăţii.
Art. 5. – Personalul de cercetare-dezvoltare:
a) asimilează, utilizează şi generează noi cunoştinţe şi aplică cele mai bune practici în domeniul specific de activitate;
b) respectă misiunea cercetării, etica şi deontologia profesională.
CAPITOLUL II
Categorii de personal, funcţii şi grade profesionale
Art. 6. – Activitatea din structurile de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. 3 se desfăşoară de către următoarele categorii de personal:
a) personal de cercetare-dezvoltare;
b) cadre didactice universitare;
c) personal auxiliar din activitatea de cercetare-dezvoltare;
d) personal din aparatul funcţional.
Art. 7. – Personalul de cercetare-dezvoltare prevăzut la art. 6 lit. a), cu studii superioare, care desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică, se diferenţiază pe funcţii şi grade profesionale, după cum urmează:
a) cercetător ştiinţific gradul I – CS I;
b) cercetător ştiinţific gradul II – CS II;
c) cercetător ştiinţific gradul III – CS III;
d) cercetător ştiinţific – CS;
e) asistent de cercetare ştiinţifică – ACS.
Art. 8. – Personalul de cercetare-dezvoltare prevăzut la art. 6 lit. a), cu studii superioare tehnice, care desfăşoară activităţi de dezvoltare tehnologică, se diferenţiază pe funcţii şi grade profesionale, după cum urmează:
a) inginer de dezvoltare tehnologică gradul I – IDT I;
b) inginer de dezvoltare tehnologică gradul II – IDT II;
c) inginer de dezvoltare tehnologică gradul III – IDT III;
d) inginer de dezvoltare tehnologică – IDT.
Art. 9. – Personalul auxiliar cu studii superioare din activitatea de cercetare-dezvoltare, prevăzut la art. 6 lit. c), este format din specialişti din domenii şi profiluri diferite, prevăzute în nomenclatoarele de funcţii ale celorlalte sectoare de activitate.
Art. 10. – (1) Personalul auxiliar cu studii medii din activitatea de cercetare-dezvoltare, prevăzut la art. 6 lit. c), se diferenţiază pe funcţii şi trepte profesionale, după cum urmează:
a) tehnician treapta I – T I;
b) tehnician treapta II – T II;
c) tehnician treapta III – T III;
d) tehnician stagiar – TS.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) participă pe lângă cercetătorii ştiinţifici şi inginerii de dezvoltare tehnologică la desfăşurarea activităţii de cercetare-dezvoltare prin efectuarea de măsurări, analize, operaţii de execuţie a unor elemente, operaţii de întreţinere şi exploatare a aparaturii şi a instalaţiilor de cercetare, precum şi la alte activităţi asemănătoare.
CAPITOLUL III
Acordarea gradelor profesionale şi încadrarea pe funcţii
Art. 11. – Încadrarea pe funcţii şi grade profesionale a personalului de cercetare-dezvoltare se face prin concurs, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Art. 12. – Metodologia de încadrare pe funcţii şi grade profesionale a personalului auxiliar din activitatea de cercetare-dezvoltare şi a personalului din aparatul funcţional se stabileşte de către fiecare instituţie sau unitate de cercetare-dezvoltare, conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 13. – Personalul auxiliar din activitatea de cercetare-dezvoltare şi cel din aparatul funcţional al instituţiilor sau al unităţilor de cercetare-dezvoltare se încadrează pe funcţii şi trepte profesionale, stabilite de prevederile legislaţiei în vigoare.
Art. 14. – Numărul de posturi pe funcţii şi grade profesionale se propune de către consiliul ştiinţific şi se aprobă de către consiliul de administraţie al instituţiei sau al unităţii, respectiv de organele de conducere echivalente, în concordanţă cu necesităţile şi resursele financiare ale acesteia.
Art. 15. – (1) Funcţiile şi gradele profesionale de cercetare-dezvoltare se ocupă prin concurs, pe baza evaluării performanţelor profesionale.
(2) Concursul se anunţă public, prin afişare la sediul instituţiei sau al unităţii şi prin publicare într-un ziar de circulaţie naţională, şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile prezentului statut.
(3) Înscrierea la concurs se face în termen de 30 de zile de la data publicării anunţului.
(4) Comisiile de concurs sunt formate din personal de cercetare-dezvoltare sau din învăţământul superior, din instituţia ori unitatea respectivă sau din afara acesteia, care are un grad ştiinţific mai mare sau cel puţin egal cu cel al postului scos la concurs.
(5) Probele de concurs şi conţinutul acestora sunt aprobate de consiliul ştiinţific al instituţiei sau al unităţii organizatoare a concursului.
(6) Dosarul de înscriere la concursul pentru ocuparea unui post de cercetare-dezvoltare cu studii superioare cuprinde obligatoriu următoarele:
a) cerere-tip de înscriere;
b) copii legalizate de pe diploma de bacalaureat sau echivalentă, diploma de licenţă ori echivalentă, însoţite de foaia matricolă, precum şi copie legalizată de pe cartea de muncă sau copie-extras de pe Registrul general de evidenţă a salariaţilor, pentru a dovedi vechimea;
c) copie legalizată de pe diploma de doctor în ramura de ştiinţă corespunzătoare postului, precum şi de pe alte diplome sau titluri ştiinţifice ori academice;
d) curriculum vitae;
e) lista lucrărilor publicate, însoţită de câte un exemplar din cel puţin 5 lucrări reprezentative;
f) alte înscrisuri solicitate de legislaţia sau reglementările în vigoare.
(7) Durata şi finalizarea concursului este de 30 de zile de la data încheierii înscrierii, la nivelul comisiei de concurs, şi de 45 de zile, la nivelul instituţiei sau al unităţii organizatoare a concursului, de la depunerea raportului comisiei de concurs.
Art. 16. – (1) Evaluarea performanţelor profesionale ale candidaţilor, precum şi încadrarea pe funcţii se realizează ţinând seama de studii, de competenţa şi de rezultatele profesionale obţinute, de titlurile ştiinţifice şi de gradele profesionale obţinute, de experienţa în specialitatea postului, de aptitudinile specifice necesare îndeplinirii funcţiei, cu respectarea prevederilor din prezentul statut.
(2) Concursurile pentru ocuparea posturilor de cercetători ştiinţifici se organizează după cum urmează:
a) concursul pentru ocuparea funcţiei de cercetător ştiinţific constă în probe scrise, orale şi practice, specifice postului, stabilite conform art. 15 alin. (5). Comisia de concurs, formată din preşedinte şi 2 membri, se propune de directorul ştiinţific şi secretarul ştiinţific, se aprobă de consiliul ştiinţific al unităţii şi se numeşte prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii. Rezultatul probelor de concurs se apreciază de fiecare membru al comisiei prin note de la 10 la 1; nota probei reprezintă media aritmetică a acestora. Comisia întocmeşte în termen de 5 zile de la ultima probă un raport cu concluzii de recomandare a candidatului care a obţinut cea mai mare medie. Pot fi recomandaţi candidaţi care au obţinut cel puţin media 8 şi nici o notă sub 7. Consiliul ştiinţific şi consiliul de administraţie analizează şi aprobă rezultatul concursului. Numirea pe postul de cercetător ştiinţific se face prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii;
b) concursul pentru ocuparea funcţiei şi gradului de cercetător ştiinţific gradul III constă în verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare, prin analiza dosarului de înscriere şi o probă orală sau scrisă cu subiecte specifice profilului postului. Comisia de concurs este formată din directorul ştiinţific sau secretarul ştiinţific al unităţii şi din 3 membri, specialişti în profilul postului, cu funcţie şi grad profesional egale sau mai mari decât ale postului scos la concurs, se propune de directorul ştiinţific şi de secretarul ştiinţific şi se numeşte prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii. Aprecierea candidatului la concursul pentru ocuparea postului de cercetător ştiinţific gradul III se face prin punctaj, pe baza unei grile adaptate specificului locului de muncă şi aprobate de consiliul ştiinţific al instituţiei sau al unităţii. Preşedintele comisiei de concurs prezintă raportul în consiliul ştiinţific al unităţii, nominalizând candidatul cu cele mai bune performanţe. Consiliul ştiinţific aprobă rezultatul concursului, în urma căruia conducătorul instituţiei sau al unităţii emite decizia de numire;
c) concursul pentru ocuparea posturilor de cercetător ştiinţific gradul II şi cercetător ştiinţific gradul I constă în analiza dosarului de înscriere la concurs, verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi aprecierea prin punctaj, pe baza unei grile adaptate specificului activităţii locului de muncă a candidatului şi a performanţelor sale. Comisia de concurs este formată din directorul ştiinţific sau secretarul ştiinţific al instituţiei sau al unităţii şi din 4 membri, cadre didactice universitare şi cercetători, dintre care cel puţin 2 din afara instituţiei sau a unităţii respective, se propune de directorul ştiinţific şi de secretarul ştiinţific şi se numeşte prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii. În comisiile pentru ocuparea posturilor de CS I se numesc profesori universitari şi CS I, iar pentru ocuparea posturilor de CS II se numesc profesori universitari sau conferenţiari universitari şi CS I ori CS II. Preşedintele comisiei de concurs prezintă raportul acesteia consiliului ştiinţific al instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare, nominalizând candidatul cu cele mai bune rezultate. Consiliul ştiinţific aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis. Dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei şi documentele însoţitoare, se înaintează Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care validează rezultatele concursului, urmând ca autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare să confirme prin ordin rezultatele concursului de numire pentru funcţia de CS II, respectiv CS I. Numirea pe postul de CS II sau CS I se face prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare.
(3) Condiţiile minime de experienţă profesională pe care trebuie să le îndeplinească persoanele supuse evaluării pentru activitatea de cercetare ştiinţifică sunt următoarele:
a) pentru asistent de cercetare ştiinţifică, să fie absolvenţi cu examen de licenţă sau de diplomă;
b) pentru cercetător ştiinţific, să aibă activitate de cercetare-dezvoltare în specialitate sau în învăţământul superior de cel puţin 2 ani sau de cel puţin 4 ani în alte activităţi;
c) pentru cercetător ştiinţific gradul III, să aibă activitate de cercetare-dezvoltare în specialitate sau în învăţământul superior de cel puţin 6 ani sau de 4 ani, în cazul candidaţilor care deţin titlul de doctor; pentru candidaţii care provin din afara învăţământului superior sau a cercetării ştiinţifice, o vechime de 10 ani, sau de 8 ani, pentru candidaţii care deţin titlul de doctor;
d) pentru cercetător ştiinţific gradul II, să aibă activitate de cercetare-dezvoltare în specialitate sau în învăţământul superior de cel puţin 8 ani şi titlul ştiinţific de doctor; pentru candidaţii care provin din afara învăţământului superior sau a cercetării ştiinţifice, o vechime de 12 ani în profilul postului;
e) pentru cercetător ştiinţific gradul I, să aibă activitate de cercetare-dezvoltare în specialitate sau în învăţământul superior de cel puţin 9 ani şi titlul ştiinţific de doctor; pentru candidaţii care provin din afara învăţământului superior sau a cercetării ştiinţifice, o vechime de 15 ani în profilul postului;
f) personalul de cercetare-dezvoltare sau din învăţământul superior, care îndeplineşte condiţiile de studii, cu o activitate deosebită în domeniul postului pentru care concurează, demonstrată prin lucrări de specialitate de valoare naţională şi internaţională, poate să se prezinte, cu aprobarea consiliului ştiinţific, la concursul pentru ocuparea unui post în cercetare-dezvoltare cu reducerea condiţiilor de vechime stabilite la lit. b)-e).
(4) Concursul pentru ocuparea funcţiilor şi gradelor inginerilor de dezvoltare tehnologică se organizează pe baza metodologiei stabilite şi avizate de consiliul ştiinţific şi aprobate de consiliul de administraţie al instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare. Rezultatele concursului şi concluziile comisiei sunt analizate şi avizate de consiliul ştiinţific şi aprobate de consiliul de administraţie al instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare, iar decizia de numire este dată de conducătorul instituţiei sau unităţii.
(5) Condiţiile minime de experienţă profesională pe care trebuie să le îndeplinească persoanele supuse evaluării pentru activitatea de dezvoltare tehnologică sunt următoarele:
a) pentru inginer de dezvoltare tehnologică, să aibă o vechime de cel puţin 2 ani în specialitatea postului;
b) pentru inginer de dezvoltare tehnologică gradul III, să aibă o vechime de cel puţin 3 ani în specialitatea postului;
c) pentru inginer de dezvoltare tehnologică gradul II, să aibă o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea postului;
d) pentru inginer de dezvoltare tehnologică gradul I, să aibă o vechime de cel puţin 8 ani în specialitatea postului.
Art. 17. – (1) Gradele profesionale CS, CS III, IDT, IDT III, IDT II şi IDT I se acordă prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare, pe baza rezultatelor obţinute la concurs, conform prevederilor art. 16.
(2) Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare este organismul consultativ, fără personalitate juridică, organizat conform art. 140 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare abrogată . L. educației 1/2011
(3) Componenţa şi condiţiile de numire a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi a comisiilor sale de specialitate, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora vor fi revizuite şi completate prin cuprinderea unei structuri distincte, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4) Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, în urma analizei documentelor de concurs, confirmă sau infirmă motivat rezultatele concursului şi transmite conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare avizul pentru atribuirea prin ordin a titlurilor CS II şi CS I.
(5) Încadrarea pe funcţie, în gradele profesionale ştiinţifice II şi I se face prin decizie a conducătorului instituţiei sau al unităţii de cercetare-dezvoltare, emisă în baza comunicării autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.
(6) Confirmarea sau infirmarea deciziei de concurs pentru acordarea gradelor IDT I şi IDT II se face de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 18. – (1) Gradul profesional, o dată acordat, aparţine persoanei titulare pentru domeniul de cercetaredezvoltare respectiv şi constituie titlu personal de care poate face uz în toate cazurile care implică imaginea sau drepturile personale.
(2) Pentru personalul atestat, gradele profesionale CS I, CS II, CS III în domeniul cercetării ştiinţifice, respectiv IDT I, IDT II şi IDT III în domeniul dezvoltării tehnologice, pentru care au fost dobândite, sunt recunoscute în orice instituţie sau unitate în care se desfăşoară activităţi în domeniile respective.
(3) În afara procesului propriu-zis de acordare, gradul profesional se păstrează independent de ocuparea sau nu a unui post în cercetare-dezvoltare de o anume categorie.
Art. 19. – Funcţiile şi gradele de cercetare-dezvoltare dobândite anterior se echivalează cu funcţiile corespunzătoare gradelor profesionale de cercetaredezvoltare respective, stabilite prin prezenta lege, şi echivalarea se face prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 20. – Funcţiile de conducere şi coordonare ştiinţifică din instituţiile sau unităţile de cercetare-dezvoltare, care sunt îndeplinite de către personalul de cercetaredezvoltare prevăzut la art. 6 lit. a), pot fi: A. Funcţii de conducere:
a) director general sau director;
b) director ştiinţific;
c) director tehnic;
d) secretar ştiinţific;
e) şef compartiment cercetare-dezvoltare.
B. Funcţii de coordonare ştiinţifică:
a) director program cercetare-dezvoltare;
b) director proiect cercetare-dezvoltare;
c) şef program cercetare-dezvoltare;
d) şef proiect cercetare-dezvoltare.
Art. 21. – (1) Funcţiile de conducere în activitatea de cercetare-dezvoltare se ocupă prin concurs.
(2) Funcţiile specifice de conducere din instituţiile sau unităţile de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. 20 se ocupă, în condiţiile legii, de personalul care îndeplineşte următoarele condiţii minime:
a) pentru director general sau director, cel puţin CS II, care are şi atestat pentru management în cercetare-dezvoltare;
b) pentru director ştiinţific, cel puţin CS II;
c) pentru director tehnic sau secretar ştiinţific, cel puţin CS II la nivelul institutelor de cercetare-dezvoltare sau cel puţin CS III la nivelul staţiunilor sau al altor structuri;
d) pentru celelalte funcţii specifice de conducere prevăzute la art. 20, personal de cercetare-dezvoltare începând de la funcţia de CS III sau IDT III.
Art. 22. – Cercetătorii ştiinţifici pot funcţiona ca personal didactic în instituţiile de învăţământ superior pe funcţii echivalente, cu respectarea prevederilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL IV
Drepturi şi obligaţii
Art. 23. – Categoriile de personal prevăzute la art. 6 lit. a) şi b) beneficiază, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru personalul încadrat în muncă, şi de următoarele drepturi:
a) de a avea acces la sursele de informare şi documentare necesare proiectelor de cercetare-dezvoltare la care participă, cu respectarea normelor de folosire şi publicare;
b) de a participa la elaborarea strategiei cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice;
c) de a participa la manifestări ştiinţifice cu comunicări din rezultatele activităţii de cercetare-dezvoltare şi de a publica lucrări ştiinţifice, în condiţiile legii, cu sprijinul instituţiei sau al unităţii, în limita resurselor financiare;
d) de a breveta rezultatele cercetării, în condiţiile legii, cu sprijinul instituţiei sau al unităţii, în limita resurselor financiare;
e) de a fi recunoscute ca autori sau coautori ai unui demers ştiinţific şi de a fi recompensate conform legislaţiei din domeniu;
f) de a fi sprijinite de instituţie sau de unitate, în vederea perfecţionării pregătirii lor profesionale, conform legii;
g) de a face parte din asociaţii profesionale, societăţi şi organizaţii ştiinţifice, naţionale şi internaţionale, fără ca prin activitatea desfăşurată în aceste organisme să intre în conflict de interese cu unitatea unde prestează activitatea de bază;
h) de a le fi recunoscută şi stimulată performanţa în domeniul cercetării-dezvoltării prin: premii, gratificaţii, titluri, diplome, precum şi prin alte modalităţi;
i) de a participa la competiţii pentru finanţarea activităţii ştiinţifice proprii, din fonduri bugetare sau private, în condiţiile legii;
j) de a participa ca expert, referent, membru în comisii de evaluare, consultant şi altele asemenea, la solicitarea altor instituţii sau agenţi economici, fără a intra în conflict de interese cu instituţia sau unitatea unde prestează activitatea de bază şi de a fi remunerate pentru activitatea depusă;
k) de a putea obţine un venit lunar neplafonat, dacă în acelaşi timp cu execuţia temelor finanţate din fonduri de la bugetul de stat derulează şi proiecte finanţate din programe internaţionale la care România plăteşte cotizaţie, precum şi dacă proiectul conduce, în timpul execuţiei şi după finalizare, la transferuri tehnologice sau valorificări;
l) de a obţine un venit lunar neplafonat, rezultat din execuţia proiectelor interne şi internaţionale;
m) de a desfăşura activităţi, prin cumul, privind cercetarea, învăţământul sau valorificarea cercetării în conformitate cu prevederile legilor în domeniu; acestea se pot exercita în interiorul sau în afara instituţiei sau a unităţii de cercetare în care sunt încadrate, cu respectarea prevederilor art. 24 lit. c);
n) de a beneficia, în condiţiile legii, de sporuri la salariul de bază, respectiv: doctorat, fidelitate, confidenţialitate şi alte sporuri prevăzute de lege sau în contractele colective de muncă;
o) de a refuza motivat, din considerente morale şi etice, să participe la cercetări ştiinţifice care au un impact negativ asupra fiinţei umane şi asupra mediului natural;
p) de a solicita şi de a obţine cu prioritate aprobarea pentru a ocupa un post de grad inferior celui dobândit, dacă este în interes propriu.
Art. 24. – Categoriile de personal prevăzute la art. 6 lit. a) şi b) au, pe lângă obligaţiile prevăzute de lege pentru personalul încadrat în muncă, şi următoarele obligaţii:
a) să respecte etica şi deontologia activităţii de cercetare-dezvoltare;
b) să respecte drepturile de proprietate intelectuală şi confidenţialitatea convenită cu colaboratorii şi cu finanţatorii cercetării;
c) să nu creeze conflict de interese sau concurenţă neloială în cazul cumulului de activităţi, efectuat în condiţiile legii;
d) să participe la formarea cercetătorilor tineri şi să transmită cunoştinţele şi experienţa proprie în activitatea de cercetare-dezvoltare;
e) să utilizeze patrimoniul tehnico-ştiinţific şi alte resurse ale instituţiei sau ale unităţii exclusiv pentru activităţi profesionale în interesul instituţiei sau al unităţii angajatoare;
f) să participe la evaluarea activităţii de cercetaredezvoltare, precum şi a rezultatelor proprii;
g) să participe la competiţii pentru programele internaţionale ale Comunităţii Europene sau pentru programele rezultate din acordurile internaţionale de cooperare bilaterală la care România este parte;
h) să desfăşoare activitatea ştiinţifică, tehnologică sau de inovare fără a încălca drepturile şi libertăţile omului;
i) să-şi dezvolte continuu cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice şi să contribuie la diseminarea informaţiei şi culturii ştiinţifice şi tehnice, precum şi la conştientizarea publicului şi a factorilor de decizie asupra rolului ştiinţei şi tehnicii;
j) să participe la aplicarea, în condiţiile legii, a rezultatelor activităţii proprii de cercetare-dezvoltare.
Art. 25. – (1) La încetarea activităţii în instituţie sau unitate, personalul de cercetare-dezvoltare nu poate folosi rezultatele ştiinţifice şi tehnice care au fost obţinute în unitate în cadrul unor lucrări finanţate din fonduri publice, pe o durată de cel puţin 5 ani, fără acordul finanţatorului.
(2) Nerespectarea angajamentului prevăzut la alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă echivalentă cu 20 de salarii de CS I, la gradaţia maximă.
(3) Plata amenzii nu exonerează contravenienţii de la plata daunelor provocate.
(4) Contravenţia se constată şi amenda corespunzătoare se aplică de reprezentantul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare sub a cărei autoritate se află unitatea de cercetare-dezvoltare prejudiciată.
(5) Contravenţiei prevăzute la alin. (2) îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
CAPITOLUL V
Formarea profesională şi pregătirea personalului de cercetare-dezvoltare
Art. 26. – Perfecţionarea profesională a personalului de cercetare-dezvoltare se realizează în principal prin următoarele forme:
a) doctorat;
b) programe de formare continuă;
c) programe de documentare şi schimburi de experienţă la nivel naţional şi internaţional;
d) programe de specializare şi de cooperare interdisciplinare, la nivel naţional şi internaţional;
e) învăţământ postuniversitar, organizat potrivit legii;
f) burse de perfecţionare şi stagii de pregătire şi documentare realizate în ţară sau în străinătate;
g) manifestări ştiinţifice din ţară sau din străinătate.
Art. 27. – În vederea sprijinirii instruirii şi mobilităţii personalului de cercetare-dezvoltare, autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare şi ordonatorii principali de credite care finanţează activităţi de cercetare-dezvoltare pot înfiinţa, în condiţiile legii, centre de instruire pentru personalul de cercetare-dezvoltare, precum şi din alte domenii.
Art. 28. – Personalul cu funcţii de conducere este obligat să se perfecţioneze în domeniul managementului pentru cercetare-dezvoltare. Pentru ocuparea funcţiilor de conducere şi menţinerea în aceste funcţii, care presupun şi responsabilitate administrativă, se organizează stagii de pregătire şi perfecţionare în domeniul managementului pentru cercetare-dezvoltare.
Art. 29. – Finanţarea activităţilor de formare profesională continuă se asigură din fonduri prevăzute cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor sau ale unităţilor de cercetare-dezvoltare, precum şi în programele de formare profesională finanţate din surse interne şi internaţionale.
Art. 30. – Personalul de cercetare-dezvoltare care urmează o formă de specializare în ţară sau în străinătate este obligat să se angajeze, în scris, că va lucra în cadrul unităţii între 1 an şi 5 ani, proporţional cu costurile şi durata specializării. În cazul nerespectării acestui angajament pentru motive imputabile salariatului, acesta va suporta contravaloarea specializării.
CAPITOLUL VI
Mobilitatea personalului de cercetare-dezvoltare
Art. 31. – Autoritatea de stat pentru cercetaredezvoltare şi ordonatorii principali de credite care finanţează activităţi de cercetare-dezvoltare asigură cadrul de reglementare compatibil cu spaţiul european şi mondial al cercetării-dezvoltării, pentru accesul cercetătorilor la patrimoniul tehnic şi ştiinţific, în condiţiile legii, şi pentru asigurarea unor condiţii atractive de muncă.
Art. 32. – (1) În instituţiile şi în unităţile de cercetaredezvoltare pot fi cuprinşi studenţi care să lucreze în colective de specialişti din unităţile respective.
(2) Instituţiile şi unităţile de cercetare-dezvoltare pot acorda studenţilor din ultimii doi ani burse de studii. Plata acestor burse va fi condiţionată de obligaţia absolvenţilor de a se angaja, pe o perioadă determinată, prin angajamentul încheiat sub formă de contract, în unitatea de cercetare-dezvoltare finanţatoare. Cuantumul burselor va acoperi cheltuielile de studii.
Art. 33. – (1) Academia Română, academiile de ramură, institutele de învăţământ superior şi institutele naţionale de cercetare-dezvoltare pot propune autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare constituirea, pe perioade determinate, de centre sau colective mixte de specialişti, pentru realizarea unor strategii de ramură sau sectoriale până la finalizarea acestora. Modalitatea de constituire şi funcţionare a centrelor şi colectivelor mixte de specialişti se stabileşte prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.
(2) Centrele sau colectivele mixte prevăzute la alin. (1) utilizează în comun mijloacele financiare şi materiale de care dispun, în scopul gestionării raţionale a potenţialului uman de cercetare.
Art. 34. – Pentru completarea şi dezvoltarea potenţialului uman angrenat în cercetare-dezvoltare, în programele instituţiilor de învăţământ superior vor fi cuprinse activităţi pentru pregătirea şi stimularea angajării tinerilor în instituţii sau în unităţi de cercetare-dezvoltare.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 35. – (1) Personalul de cercetare-dezvoltare atestat, care revine în activitatea de cercetare-dezvoltare după părăsirea acesteia pentru motive care nu îi sunt imputabile, se încadrează la gradul ştiinţific dobândit anterior.
(2) Personalul atestat ştiinţific poate exercita prin cumul de funcţii activităţi în cercetare-dezvoltare, învăţământ şi/sau producţie, în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Beneficiază de rezervarea postului şi pot exercita cumulat activităţi de cercetare-dezvoltare, la gradul ştiinţific dobândit, persoanele alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc funcţii de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al Administraţiei Prezidenţiale şi al administraţiei publice centrale ori în serviciile publice descentralizate ale acesteia, precum şi cele alese sau numite de Parlament în alte organe şi organisme centrale ale statului, precum şi cele alese în conducerea Academiei Române.
Art. 36. – (1) Cercetătorii ştiinţifici gradul I pensionaţi pot desfăşura, în condiţiile legii, activităţi de cercetaredezvoltare, salarizate prin cumul sau prin plata cu ora.
(2) La cerere, cercetătorii ştiinţifici gradul I pot fi menţinuţi în continuare în funcţii de cercetare-dezvoltare, după împlinirea vârstei legale de pensionare, cu aprobarea anuală a consiliului ştiinţific.
(3) Personalul didactic universitar poate funcţiona ca personal de cercetare asociat în instituţiile, unităţile sau structurile de cercetare-dezvoltare ale acestora, cu participare la conducerea şi execuţia programelor şi a proiectelor de cercetare-dezvoltare, precum şi la valorificarea rezultatelor acestora.
(4) Personalul didactic universitar poate încheia contracte sau convenţii de cooperare ştiinţifică şi de dezvoltare tehnologică pe durată determinată cu instituţiile, unităţile sau structurile de cercetare-dezvoltare ale acestora, în vederea participării la coordonarea şi execuţia programelor şi a proiectelor de cercetare-dezvoltare din Planul naţional sau planurile sectoriale de cercetare-dezvoltare.
Art. 37. – Cetăţenilor români care au lucrat în străinătate în cercetare-dezvoltare li se echivalează integral, la cerere, vechimea în specialitate, pe baza documentelor care atestă acest lucru.
Art. 38. – În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea de stat pentru cercetaredezvoltare va elabora Codul de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.