Introdus în literatura de specialitate în 1939 de Dan Simonescu, conceptul de „literatură română de ceremonial” nu a fost până în prezent fructificat în domeniul filologiei printr-un demers care să definească locul literaturii de ceremonial între genurile literaturii române vechi și să-i articuleze conținutul, deși istoricii au evidențiat în ultimele decenii relevanța ceremonialului (de încoronare, de primire a solilor, la sărbători religioase etc.) în contextul antropologiei politice. Acest proiect își propune să readucă textele românești de ceremonial din secolele al XVII-lea–al XVIII-lea în atenția filologilor și să elaboreze o metodologie adecvată pentru studierea lor în cadrul unei abordări interdisciplinare, la intersecția dintre filologie și istorie.

Între problematicile abordate, se detașează ca importanță definirea retoricii textelor de ceremonial și studiul terminologiei acestora. Proiectul propune, de asemenea, realizarea unui inventar al elementelor de ceremonial prezente într-un corpus clar definit (documente, însemnări, cronografe și cronici, relatări de călătorie, literatură parenetică). Importanța genului literaturii de ceremonial în contextul literaturii române vechi este evidențiată și prin introducerea în circuitul științific a unui text inedit de ceremonial, De alegerea împăratului, datând din 1763, care descrie încoronarea împăratului romano-german.