În cadrul acestui proiect sunt investigate limitele și efectele contactului lingvistic în sintaxa limbii române, în trei ipostaze diferite: contact vertical (influența slavonei bisericești asupra românei vechi), bilingvism de lungă durată (bilingvism româno-rus în comunitățile de lipoveni) și contactul în cadrul Uniunii Lingvistice Balcanice. Concentrându-ne asupra unei singure limbi (româna), ne propunem: (i) să realizăm o analiză profundă a modului în care structurile sintactice ale românei au fost afectate de contactul lingvistic și (ii) să analizăm în detaliu fenomene specifice (nu să alcătuim o listă/liste de trăsături) și procesele care stau la baza lor. Studierea felului în care contactul lingvistic influențează sintaxa este importantă pentru că în literatură apar opinii contradictorii asupra acestui aspect. În afară de obiectivele descriptive (stabilirea setului de fenomene identificate în diferitele tipuri de contact) și de cele teoretice (stabilirea unei tipologii a proceselor vizibile în contactul diacronic, formularea unor analize în cadrul actual al teoriei parametrilor, care consideră că trăsăturile/structurile nu sunt independente, ci, mai degrabă, interconectate), proiectul are și un obiectiv metodologic important: acela de a formula un cadru general pentru analiza contactului lingvistic în sintaxă, fără a privilegia vreun tip de contact, și de a stabili algoritmi pentru a identifica impactul contactului pentru fiecare dintre cele trei situații studiate.